Hameiul -Humulus lupulus L. (fam. Moraceac)

duminică, 25 august 2013

Hameiul -Humulus lupulus L. (fam. Moraceac) În scopuri medicinale se folosesc conurile.
Asemănări—deosebiri. Nu poate fi confundată cu Vitis Sylvestris C.C. Gmelin, pentru că este aspră şi lemnoasă. Principii active: ulei volatil format din mircen, humulen, farnesen, izovalerianat de bornil şi caneben. Rezina este constituită din lupulonă -principiu amar de natură cetonică, humulonă, tricetone cu ciclu pentagonal: humulinonu şi hulupona; substanţe de natură flavonică (xantohumolul, glicozide ale cvercetolului şi camferolului), tanin, trimetila. mină, colină, substanţe estrogene, grăsimi, săruri minerale etc.
Acţiune farmacodinamică. Datorită cantităţilor însemnate de substanţe amare -lupulona şi humulona, hameiul este considerat prin actul reflex ce-1 provoacă la nivelul glandelor salivare şi a sucurilor gastrice ca stimulent tonic amar. Datorită acidului alfa-lupulinic (humulonă) şi beta-lupulic (lupulonă) are proprietăţi sedative şi

anafrodisiace, precum şi bacteriostatice asupra germenilor gram pozitivi, inclusiv faţă de Mycobacterium tuberciilosis (antituberculos). Diminuează excitabilitatea sistemului nervos, având efecte neurosedative şi antispastice.
Utilizări terapeutice. Intern se administrează în anorexie, insomnie, tuberculoză, nevroze cu anxietate. Extern, în acnee, seboree şi în Trichomonas vaginalis Preparare şi administrare. Intern se foloseşte sub forma de infuzie -o lingură şi jumătate de conuri la 200 ml apă clocotită (pentru calmarea nervilor); se bea fracţionat în 3 reprize în decursul unei zile. Ca somnifer: infuzie -o lingură de conuri la 200 ml apă clocotită; se bea seara la culcare. Extern: 4 g% sub formă de comprese în acnee şi seboree; 8 g % pentru spălături vaginale. Zone de creştere. În zăvoaie, lunci, tufişuri, crânguri, pe garduri -în zona de câmpie şi deal, până la 800—1 000 m, aproape în toate judeţele Neamţ, Suceava, Vrancea. Argeş, Brăila, Ilfov, Prahova, Tulcea -în lunca şi Delta Dunării, Vâlcea. Recoltare. Conurile se culeg prin ciupire, cu pedunculul sub 1 cm, în lunile august—septembrie. Conurile bune de recoltat se recunosc după culoarea verde şi bracteele alipite. Cele de culoare galbenă şi cu bracteele desfăcute au pierdut caracterul medicinal.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 

Most Reading

Tags