Măghiranul -Majorana hortensis Moench. (fam Labiatae )

Măghiranul -Majorana hortensis Moench. (fam Labiatae ) Specie de cultură. În scopuri medicinale se foloseşte planta.
Principii active: ulei volatil format din: terpinen, ton pineol, carvacrol; acid ursolic, beta sitosterină, vitaminele A şi C etc. Acţiune farmacodinamică. Datorită uleiului volatil şi a vitaminelor A şi C ceasul de măghiran stimulează digestia, ajută la eliminarea gazelor, măreşte pofta de mâncare si calmează colicile stomacale. Se recomandă în unele stări nervoase (sedativ) şi mai ales în combaterea insomniilor. Are însuşirea de a mări diureza.
Utilizări terapeutice. Intern: se recomandă în anorexie, balonări intestinale, colici gastrice, insomnie, gastrite hipoacide. Extern, sub formă de cataplasme călduţe făcute din frunze de măghiran. Calmează colicile intestina
le la copii.
Notă. Se întrebuinţează pe scară largă în industria alimentară pentru condimentarea preparatelor de carne, iar uleiul de măghiran în industria parfumurilor.
 Preparare şi administrare. Intern se foloseşte sub formă de infuzie.
 Zone de creştere. Cultivat în judeţele: Neamţ, Ilfov, Brăila, Buzău, Teleorman, Bihor şi sudul Doljului. Recoltare. Măghiranul se recoltează înainte de înflorire. Tufele se taie cu foarfecele de vie sau de tuns oile, cu secera sau cu coasa la cel puţin 5—6 cm de la suprafaţa pământului.